Ultimele anunturi

AUREL DECEI (1905 – 1976)

Denumirea Şcolii Generale cu clasele I-VIII din Gura Rîului a fost schimbată în Şcoala cu clasele I-VIII AUREL DECEI după numele istoricului, orientalistului şi diplomatului Aurel Decei.

S-a născut la 15 aprilie 1905 în comuna noastră. A urmat cursurile liceale la Sibiu, Blaj şi Alba Iulia iar cele universitare la Cluj (între anii 1923-1927). Obţine licenţa în Istorie şi Limba Română în anul 1927. A continuat studiile la Şcoala Română din Roma (1928-1930 prin intermediul unei burse oferite prin decizia Consiliului Facultăţii de Litere şi Filozofie din Cluj), Universitatea din Istanbul (1932), precum şi la Paris şi Berlin. Revine în ţară şi obţine doctoratul în Ştiinţe Istorice în anul 1938. Pentru o scurtă perioadă a fost profesor de limba italiană la Cluj.

Amintirea omului şi operei a fost marcată de deschiderea Casei memoriale  „Aurel Decei” în satul său natal, iar Şcoala gimnazială din Gura Râului, îi poartă numele

Bibliografie: Ioan Arsenie, „Gura Rîului – sat din Mărginime

A debutat în anul 1926 cu o broşură intitulată „Luptele lui Mihai Viteazul povestite de el însuşi”. Cunoscut pe plan mondial ca unul dintre cei mai mari specialişti în istorie medie, a elaborat numeroase studii, printre care cel privind Podul lui Traian de la Turnu Severin.

Aurel Decei a fost membru fondator al Societăţii Internaţionale a Orientaliştilor, la care mai apoi a fost şi vicepreşedinte, consilier al Secţiei de Istorie de la Academie Internationale Libre des Scienses et des lettres din Paris. Tot în Paris a devenit şi diplomat al Şcolii de Limbi Orientale, în anul 1935. Cu prilejul Congresului Internaţional al Orientaliştilor de la Cambridge a fost membru al Royal Asiatic Society cu sediul al Londra. În ultimii ani ai vieţii a fost cercetător ştiinţific al Institutului de Istorie Nicolae Iorga.

De remarcat că Aurel Decei cunoştea mai multe limbi orientale: turca, araba, persana, precum şi limbile greacă, latină, germană, italiană, franceză, spaniolă, engleză, rusă, bulgară şi maghiară.

A decedat în 24 aprilie 1976 lăsând în manuscris neterminat Istoria Imperiului Otoman la care lucra la acea dată şi care urma să cuprindă evenimente ale imperiului otoman de la început până în sec. al XVII.